Inspirație de cafegiu

extraordinary-coffe-cup

Cafeaua, lichidul brun, aromat şi fierbinte, desfată nările şi dezlipeşte ochii dimineața, energizează, adună cunoscuţii la bârfă şi slobozeşte gurile la confesiuni. Şi poate chiar arată viitorul în zaţul de pe fundul ceştii, cine ştie!
E o întreagă poveste, pentru mine, cafeaua asta, una cu final fericit. N-am înţeles-o mult timp. Mi-am zbârcit prosteşte nasul, în strâmbături, la mirosul ei, doar ca să mă luminez, într-o zi cu soare, cât e de utilă. Percepţia gustului s-a schimbat treptat, de la dezgustător, la acceptabil, ca acum să fie savuros. Am ajuns să mă înviorez doar inhalând parfumul amărui-dulceag. Oare să fie astea semne c-am părăsit lumea celor mici şi am intrat în rândul oamenilor mari, care au nevoie de stimulentul maroniu ca să-şi ungă rotiţele creierului de cum se trezesc? Un lucru e cert, cafeaua a devenit micul mare secret al meu, – care nu-i aşa de secret – în momentele când inspiraţia pentru scris mă părăseşte.
De ceva vreme încoace, tot căutând formula personală a cafelei perfecte, am concluzionat: vreau să savurez nu doar produsul în sine, ci şi întregul proces de prepare. Aşadar, cafea la ibric pentru mine. Reţeta e simplă ca bună-ziua, şi mi-e drag să ţi-o împărtăşesc, Cititorule cafegiu: un ibric neapărat emailat, o ceaşcă de apă, o linguriţă rasă de zahăr şi două de cafea. Minunea se petrece abia la sfârşit, când, odată luat ibricul de pe foc, presari încă un strop din praful cafeniu, peste bolboroseala din recipient. Amesteci şi torni imediat în ceaşcă. Începător sau nu într-ale cafelei ibriceşti, negreşit obţii astfel cel mai spumos caimac din istorie. Vezi? Ţi-am spus eu că-i de poveste.

espressor-298x300

Ce te faci însă când n-ai timp de mânuit ibrice? Când ai musafiri şi chef ioc de numărat ceşti şi linguriţe, când eşti pe fugă, dar simţi că ţi se usucă gâtul şi te lasă neuronii dacă nu dai pe gât o gură din băutura asta fină.
Apelezi la prietena comodităţii, tehnologia.

Un expresor de cafea, o apăsare de buton şi gata! Aş minţi crunt dacă n-aş recunoaşte că sunt momente când îmi vine să-i dau foc ibricului, tânjind după un asemenea aparat. Mai ales, acum, în era click-ului depărtare de a comanda unul de pe un magazin online de expresoare. Că tot vin sărbătorile, parcă n-ar fi rău să-i scriu moşului o scrisoare în care să mă tângui niţel de câtă nevoie am de unul. Cum ar da un expresor philips pe blatul bucătăriei mele?

Până una alta, mai iau o gură din ceaşca de lângă laptop, cu licoare magică făcută în ibricul meu emailat, şi mai scriu un rând. Inpiraţie de cafegiu, ce vrei!

 

Articol creat pentru SuperBlog 2014.

Share on Google+0Share on Facebook0Tweet about this on Twitter0Email this to someoneShare on Tumblr0

2 Comments

  1. Mi-a placut expresia “cafea ibriceasca” :) Sa-ti traiasca!

Leave a Reply

© 2019 OanaBalsanu.com

%d bloggers like this: