Friend request pending-Accept or Decline

0020.community hand image

Suntem oameni şi asta ne ocupă mai tot timpul. Pe reţele de socializare, aş adăuga eu. Ne ard degetele să ne conectăm, cu 100 mbps, la ce face şi ce zice un puhoi de lume. O minune internetul ăsta, un soi de djinn al online-ului. Friend request pending-Accept or Decline. Cere şi ţi se va da după criterii mai mult sau mai puţin verosimile.

Uite aşa faci cârdul de sute de “Friends”. Tresaltă inima în tine când îi aduni şi vezi că nu-i mai poţi număra pe degete. Ce de prieteni noi şi câte poţi să împărtăşeşti cu ei. Some bullshit, scuză-mi franţuzeasca. Fata Morgana a socializării. Pe câţi îi cunoşti cu adevărat şi câţi dintre ei te cunosc personal? 0, 000 şi ceva la sută sau ceva de genul? Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu-i chiar aşa de rău că nu-i cunoşti în realitate pe toţi. Imaginează-ţi doar ce-ar însemna să ieşi la cafea cu fiecare dintre ei. Dar asta ar putea fi o viitoare poveste.

Stai, nu te ambala, recunosc, sunt și aspectele bune la socializarea asta pe tastatelea şi click-ăitelea. Pe unii îi scapă de timiditate, altora le uşurează munca, pe alţii îi apropie sau îi dezbină. Sunt bune şi practice pentru promovare, îți alină dorul de cei apropiaţi şi plecaţi peste mări şi ţări, să nu mai pomenesc de câte relaţii/ căsnicii n-au început astfel. Ca să fiu puţin ironică, despărţiri/ divorţuri s-au concretizat pe rețelele de socializare în egală măsură, probabil. De râs şi de plâns în acelaşi timp. Iarăşi, altă poveste.

Nu mă pot abţine să nu fiu din nou cârcotaşă, că prea ne dăm extra mega superfantastic de împliniţi şi fericiţi tot timpul, pe reţelele astea. Că deh, vrem să fim cât mai bine văzuţi în ochii celorlaţi. Dar ce-i aşa de rău în a face greşeli, în a fi imperfect sau cum e cuvântul ăla…? Aaa, da, uman! Din spatele monitorului, cu toţii suntem, recunoşti?

Reţelele astea au devenit un fel de mediu de etalare a bunurilor materiale şi ne. Aşteptăm cu sufletul la gură gratificarea celorlaţi pentru ele. Like. Bam! Share. Dublu bam! Ho niţel. Nu întreaga noastră activitate cotidiană –  bineînţeles expusă în cel mai epic mod posibil – , trebuie neapărat evaluată prin like sau/şi share. O leacă de rezon, Bunule Cititor.

Nu te ambala, nu-ţi propun să te expui, să devii vulnerabil, într-un fel sau altul, dar un pic de realism parcă n-ar strica. Şi nici nu mă aştept să iei satârul din bucătărie, să faci zob sursa de internet şi calculatorul. Şi oricum, cine-s eu să am un asemenea tupeu, când e clar că-ţi împărtăşesc dependenţa de ele?

Doar că atunci când începi să-ţi postezi numărul de îmbucături de la micul dejun, de parcă ar fi o epopee, sau imortalizări foto ale “comorii” din closet, cred că e cazul să te întrebi dacă nu cumva exagerezi cu socializarea asta online. Dă shutdown şi mai ieşi afară să te vadă soarele, nişte vitamină D nu ţi-ar strica. Ştii ce nu ţi-ar mai strica? Exersarea abilităţilor tale sociale în lumea palpabilului. Ştiu, e năpădit de rugină mecanismul, dar nu-i bai, se curăţă odată pus în funcţiune. Iar dacă tot vrei să te întorci la tastat, după conversaţii faţă în faţă cu o fiinţă umană, în carne şi oase, mă încumet la o sugestie. Am descoperit de curând o nouă platformă de socializare. Nimic mai obişnuit, nu? Tocmai aici e şpilu’. KOMUNOMO e mai mult decât o reţea, e o comunitate care propune ceva diferit. Aşteaptă din partea-ţi să dai fix ceea ce promovează: un dialog deschis între oameni comuni, nefăţarnici. Bucurie, tristeţe, iubire, frică, supărare, sunt reale, normale, să ni le asumăm. Ne întregesc, ne echilibrează, ne fac funcţionali. Pe baza lor vrea să funcţioneze şi această comunitate. Fă un search şi un research, cine ştie, poate-ţi faci profil şi ne vedem pe KOMUNOMO.

Spune-mi cu cine te împrieteneşti ca să-ţi spun cine eşti, proverbul zicea odată.

KomunomoLogo_patrat-300x300

Acest articol a fost creat pentru SuperBlog 2014.

Share on Google+0Share on Facebook0Tweet about this on Twitter0Email this to someoneShare on Tumblr0

4 Comments

  1. Hehehe, ai zis de Like & Share, dar de de comentarii n-ai zis nimic :) Spor!

  2. M-am amuzat copios, “curge” asa de natural ironia condeiului tau, ca am “baut” articolul acesta ca pe-un pahar de apa in desert. :)

  3. Ma bucur nespus ca randurile mele ti-au potolit “setea”. :)

Leave a Reply

© 2018 OanaBalsanu.com

%d bloggers like this: