350px-Epic_bosses-Cu_sith

În acest loc, în această secundă, îmi e clar. E mai eficient să câștigi încrederea oamenilor prin vorbe duioase, să-i lași pe ei să vină la tine, ca mai apoi să-i ataci când se așteaptă mai puțin. Impactul e mai dramatic. Răbdarea e totul. Și clar el n-a dus lipsă de ea. Sunt o musculiță prinsă în pânza de păianjen, mă zbat mai mult, risc să mă înfășor mai strâns în firul de mătase. Iar colții pe care bestia și-i dezvelește în nasul meu, sunt mortal de ascuțiți. Doar să primească un semnal și…

 

– Tu..?! sunt înlemnită de frică, capul îmi cântărește o tonă și mi-e pur și simplu imposibil să cred ce se petrece.

– Ai face bine să nu te miști… Cù-Sìth e nemilos azi, articulează pe un ton sumbru. Sub sprâncenele încruntate, ochii îi sunt neîndurători, la fel de întunecați ca ai creaturii. Dintre toți, tocmai el trebuia să fie dușmanul meu de moarte. Citeste articol..